Amintiri, tablouri, indiscretii. Am voit ca, inainte ca ele sa fie racite si confuze, sa cer clipelor de acolo invatamintele lor. IOAN DRAGU
Cartile lui Ioan Dragu sunt intre cele mai bune din cate s-au scris in timpul razboiului nostru si, fara indoiala, cele mai bune dintre cele ce cuprind descrieri de razboi. Dragu realizeaza cu un egal talent amandoua caracteristicile genului razboinic: si literatura descriptiva, si impresionismul reporterului. AL. BUSUIOCEANU, 1919
Cand si-a publicat impresiile de pe front, in varatoamna anului 1918, I. Dragu era proaspat demobilizat si se intorsese acasa, in teritoriul ocupat de Puterile Centrale. Romania era o tara invinsa, amputata teritorial si inrobita economic. Imensele sacrificii facute in numele idealului national pareau a fi fost inutile. Cele trei volume de razboi, reunite sub titlul Campania anilor 19161918, nu au, de aceea, nimic in comun cu retorica eroizanta cu care ne-a obisnuit de un secol bibliografia Marelui Razboi. Cartile lui Dragu vorbesc despre eroismul neputincios al celor multi, al «mortilor fara istorie», al «gloriosilor invinsi», de dinainte sa se faureasca Romania Mare. De aceea au si fost desconsiderate, nu doar in perioada comunista, cand, aflat in exil, autorul a dus «o vie activitate de ponegrire a regimului nostru de democratie populara». Marturiile lui Dragu au fost ignorate si dupa 1989 tocmai pentru ca prezinta fara ocolisuri istoria recenta a Basarabiei sau dezastrul participarii Romaniei la Primul Razboi Mondial. DANIEL CAIN
Mobilizat odata cu intrarea Romaniei in razboi, Ioan Dragu lupta pe Valea Jiului, apoi pe frontul de pe Siret, ajungand pana in Moldova, unde se imbolnaveste de tifos exantematic, la sfarsitul anului 1917. in ianuarie 1918 face parte din randurile armatei romane care va intra in Basarabia, alungand trupele rusesti bolsevizate. intreaga experienta a razboiului, a bolii si a perioadei petrecute dincolo de Prut este relatata in trilogia Campania anilor 19161918, publicata in vara anului 1918, sub ocupatia germana. Aceste marturii, lipsite de emfaza relatarilor de dupa 1 decembrie 1918 si de tentatia glorificarii, au ramas practic necunoscute publicului larg timp de o suta de ani. Prin reeditarea lor acum, Ioan Dragu isi dobandeste locul binemeritat in galeria memorialisticii si in cea a reportajului literar romanesc.
